Gânduri

vineri, februarie 09, 2007

Sufar de perfectionism cu complicatii. Mai scap?

Despre perfectiune am mai scris. Si am stabilit ca patratele sunt cu siguranta mai interesante decat cercurile....(prietenii stiu de ce). M-am gandit ca daca am ajuns la concluzia asta, poate ma si vindec.

Ca, odata ce mi-e clar ca un patrat nu poate ajunge cerc, n-are rost sa ma mai straduiesc. Rationamentul aparent corect si logic s-a lovit insa de o reduta "redutabila": sunt femeie, ergo logica nu are decat raaaaar (da' rar de tot!) ultimul cuvant.

In rest, despicam fire, avem o existenta interioara palpitanta, 1+1 nu fac niciodata 2 si, de parca astea nu erau de ajuns, colac peste pupaza (niciodata n-am inteles radacinile acestei expresii; care colac? de ce peste pupaza?) o saptamana pe luna ne razboim cu tot universul (si avem grija ca el sa afle asta!)

Perfectionismul face parte din categoria "viata interioara bogata". Nu stiu cum si nici cand m-am pricopsit cu el.
Nu, nu am traume din copilarie. Parintii nu m-au amenintat ca daca nu sunt "cea mai cea" la scoala, ma duc inapoi la orfelinat. Nici ca n-o sa ma mai iubeasca (bine, cateodata, cand nu mancam tot si de pe strada se auzea: " ' fiareeeee vechiii......cu-paaaaar" - "m-ul nu se auzea niciodata- ziceau ca ma dau la tigani; o fi de la asta?) sau ca n-o sa-mi mai cumpere jucarii...Pe scurt, nu si-au conditionat niciodata dragostea oferita.

Cu toate astea, sunt perfectionista si asta-mi ocupa tot timpul.
Sufar intens pentru o unghie cu lacul ciobit (nimeni nu vede, dar eu stiu ca-i acolo!), pentru lenjerie neasortata (as avea o zi incredibil de proasta daca as purta chiloti bej si sutien negru - desi, iarasi, n-ar sti nimeni), pentru parul care nu sta "cum trebuie", pentru toate micile esecuri cotidiene , pentru toate proiectele care , in ciuda laudelor, mie mi se parea ca se puteau face muuult mai bine (mai grav e ca mereu am impresia asta!)....pentru firmiturile de pe mocheta si praful din rafturi....desi stau singura si nu-i nimeni care sa mi le reproseze...Ma ingrozeste ideea de a plange in fata cuiva (oricat de apropiat), de a tipa, daca am nervi...

Asta-i "tabloul clinic", in mare. Multi ar spune sa ma relaxez si sa accept ca astea-s slabiciunile genului feminin.
Ei, de-aici apar complicatiile "bolii' - de la refuzul meu de a accepta ca, pana la urma nu-s decat... un patrat, lumea ma priveste ca atare, si, implicit, imi tolereaza "colturile".

Culmea e ca eu, la randul meu, iau ca firesti limitarile celor din jur, incerc sa inteleg si nu judec. Dar sunt bantuita de teama ca ceilalti nu m-ar intelege si tolera pe mine in situatii similare.

Cred ca perfectionismul asta, de fapt, nu-i o boala in sine, ci un simptom. Al altei maladii sufletesti mai serioase, ce se cheama neincredere in sine.

Tine de constiinta propriei valori sa intelegi ca poti iesi pe strada si cu unghiile nefacute si nefardata, fara sa 'pierzi puncte" in ochii celor din jur. Pentru ca "tu" reprezinti mai mult decat o imagine.
Tine de maturitate sa accepti omenescul din tine, chiar daca asta inseamna sa ai toane intr-o zi sau sa gresesti ceva intr-o alta.

Trebuie sa mai cresc.

11 Comments:

Anonymous Anonim said...

Poate tine de zodia care ne cuprinde si care ne caracterizeaza (vai!) asa de bine...sau de coincidentele intalnite in destinele noastre...dar problema maladiei sufletesti numite "neincredere in sine" ma framanta de o vreme incoace... Aurora Liiceanu zicea intr-un interviu ca, daca vor sa fie fericiti copiii lor, parintii ar trebui sa si-i doreasca mediocri (chiar daca pare absurd). Cred ca solutia ar fi sa te convinga un prieten din cand in cand ca "furtunile adanci" nu se vad intotdeauna la suprafata...dar nici nu trebuie sa le lasi sa erodeze prea tare...
Anda

2:10 p.m.  
Anonymous Exq said...

Pai vad ca, in teorie, le stii. Banuiesc ca, femeie fiind, trebuie sa le si simti ca sa fie valabile.
Cand o sa intelegi ca "oamenii perfecti sunt considerati eventual interesanti, dar plictisitori cu certitudine", o sa fie bine. Gandeste-te cum fetele aleg intotdeauna pe "the bad guy" (baietii buni n-are noroc, fetele le ia soferii).
Apropo, in oglinda cand te-ai uitat ultima oara cu atentie? Ca eu ce vad in poza (sper ca e a ta) imi place.
Iar daca vei gasi si in fata cui sa-ti permiti sa plangi fara sa te ingrozeasca ideea...

2:18 p.m.  
Anonymous Anonim said...

- Doctor, come quicly, we have a perfect one...
- I know, don't worry... she's gonna make it! (It's us, punded by whine injury, I'm not sure about...)

Exq... you have no ideea, the looks in real life... perfectly match the brains, this one's not for the faint of heart :P

Rares

8:30 p.m.  
Blogger elena said...

Perfectiunea, la fel ca si fericirea tine de propria creatie a sinelui, de felul in care te proeictezi tu fata de anumite momente ale vietii. Suna pretentios, dar a-ti dori perfectiunea proprie sau a celor din jur, e aproape sinonima cu cautarea fericirii: atunci cand o ai, ti se pare ca asa e normal sa fie, iar atunci cand o pierzi, cauti cu disperare sa o regasesti si sa o aduci langa tine.
Eu nu sunt sigura ca-ti doresc neaparat sa gasesti perfectiunea, dar fericirea cu siguranta iti doresc sa nu te scape din ochi...

3:44 p.m.  
Anonymous Dina said...

Salut, imi par atit de cunoscute lucrurile pe care la descrii, pentru ca cred ca sunt la fel. Concluzia pe care am facut-o eu asupra acestor lucruri este urmatoarea: de fapt nu neincrederea in sine aduce perfectionismul ci perfectionismul, pe care tu il aplici apoi si asupra ta iti aduce tie neincrederea. Ar trebui sa scapi de perfectionism, dar nu de tot ci doar de cel exagerat , pentru ca daca e in limite normale e chiar folositor. Perfectionismul exagerat poate veni din egocentrism, cind apare o dorinta de a fi primul, deosebit de ceilalti care se poata realiza doar fiind mai perfect ca ceilalti ca ceilalti sunt pacatosi de rind. Sar putea sa vina si din alt motiv, nu stiu, cred ca tu ai putea vedea mai bine.
Oidee care ajuta sa scapi de perfectionism exagerat este: Trebuie sa incerci in viata sa schimbi cit mai mult din ceea ce poti si sa accepti cit mai mult din ceea ce nu poti schimba. Sper sa te ajute.

11:46 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Perfectionismul exagerat cred ca poate fi comparat cu o autoflagerare. Motivele nu sunt usor de identificat, dar probabil nu au prea mare importanta, o idee ar fi sa incercam sa fim mai buni cu noi insine si sa identificam, pe cazuri concrete, granita dintre normal si exagerat. Un psiholog ar stii probabil sa ne recomande mai multe...dar traim in Romania si...asta ne ocupa tot timpul (vorba lui Mircea Badea, de fapt a sorei lui daca imi aduc bine aminte).
Pupici de la o sora de suferinta!

7:02 p.m.  
Anonymous Anonim said...

E SUUUPER BLOGUL!!!!
Iar perfectionismul nu e ceva rau atata vreme cat stii sa-l tii in frau!nu e nici o slabiciune, din contra,demonstreaza ca esti o fire puternica si stii ce vrei de la viata, ai o tzinta!
Sugestia mea: incearca sa te axezi pe ceea ce crezi ca-ti foloseste cu adevarat in viata, pt ca "maladia" intitulata neincredere rezulta din faptul ca pui prea mult accent-fara sa-ti dai seama,evident-pe amanunte!!
cred ca ti se potriveste asta:
"Cînd esti ståpîn pe febrå, orînduiesti gîndurile ca påpusile; tragi ideile de atå si publicul nu se refuzå iluziei. Dar cînd orice privire spre tine însuti e un incendiu sau un naufragiu, cînd peisajul låuntric e o devastare somptuoaså de flåcåri evoluînd la orizontul mårilor — atunci dai drumul gîndurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior."
Cheers!!

4:04 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Imi place de tine cat si felul in care gandesti din simplul motiv ca m-am vazut pe mine in randurile tale. Stii cum e - daca te vezi oglindit in ceva/cineva - "ehei da` ce bine arat!!". Chiar am momente in care ma intreb (citez)"cum fac din patratul asta un cerc??"
Nu stiu daca vreau sa scap de "boala / simptomul" asta. Intr-un fel imi place. In alt fel...sfarsesc prin a ma intreba, la fel ca tine, daca o sa ma pot accepta vreodata ca o fiinta omeneasCA-CApabila de esec!
Pana aflam raspunsul la intrebarea asta (ca doar perfectiunea promite un raspuns), keep up the good work! Roxi

4:21 a.m.  
Anonymous Anonim said...

ma sperie faptul ca am banuit de la primele randuri cum ca ai fi gemeni. mai infricosator este ca nu cred in astrologie si totusi...
dar poate printre cele mai ciudate lucruri e sa iei la cunostinta gandurile cuiva, unui individ total strain si sa vezi cat de mult seamana cu ale tale.observ ca s-au adunat mai multzi gemeni pe aici care se regasesc in niste idei "originale". incercand sa privesti lucrurile in ansamblu ai vrea sa poti explica ce dracu se intampla incercand sa dai vina pe mediu, haos, coincidenta, limitarile realitatii si a creierului dar la sfarsitul zilei iti vine sa urli si sa te iei de cap pentru ca nimic nu are logica pe care o doresti tu. incercam sa analizam un sistem privind din centrul sau... zic ca suntem destinati esecului. a ne resemna nu cred ca e cu putinta deci ramane doar sa ne devoram din interior, incet dar sigur... am impresia ca vorbele sunt mult prea... "perfecte". avand puterea de a le manipula ne putem gandi ca avem parte de perfectiune, perfectiune care va ramane mereu abstracta.

12:23 p.m.  
Anonymous candy said...

buna! citind din articolele tale despre perfectionism and all stuff, ma regasesc tot mai mult in randurile tale; in cazul meu perfectionismul e cultivat in familie, din mosi stramosi; exact fazele care zici ca nu ti le faceau parintii tai (nu vorbeau cu tine o saptamana, erau refractari daca luai o nota sub 10, etc) mie mi s`au intamplat din pacate; sa te citez, "colac peste pupaza" m`am trezit cu aceleasi simptome ale perfectionismului, vesnica nemultumire de sine; am ajuns sa cred ca sufar si de anxietate la cate "voci" imi dictau in cap despre ce sa fac bine si ce sa nu fac; am ajuns la o singura concluzie pe care tare as vrea sa o respect: CHILL, CHILL and again CHILL! numai bine!

5:40 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Dumnezeu sa te binecuvinteze.. El ne iubeste exact asa cum suntem..El a murit pentru noi...si daca deschizi usa inimii tale lui Iisus,El va intra si te va face un om nou.. O seara frumoasa!

8:32 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home