Replica

Gandurile de azi sunt o replica. Adresata unei prietene care are blog, dar ezita sa si-l faca "public". Deocamdata.

Textul care m-a rascolit atat de tare incat, desi am comentat pe blogul ei, am simtit nevoia unei replici mai ample, se numeste "Multi si orfani". E despre noi, despre oameni. Si despre neputinte. Sau, mai degraba, despre limitarile noastre, despre toate conventiile, nevoile si obinuintele care ne tin prizonieri. Ca "ne facem" ca traim, ca ne zbatem si "transpiram" in lanturile conventiilor sociale si pretindem ca traim viata la maxim. Dar, de fapt, orbecaim intr-o "masa vascoasa".

Dar poate ceea ce m-a revoltat cel mai tare a fost ca ea, o fata tanara, cu toate calitatile necesare pentru a iubi, spera, visa, mai ales la varsta pe care o are, tragea doua concluzii cumplite: ca libertatea e un cuvant inventat pentru pasari, fiindca doar ele pot zbura. Iar iubirea e "obligatie, necesitate, tentatie, obisnuinta".

Ii mai spun odata si aici: e adevarat, se intampla intr-o viata sa aluneci in masa aia vascoasa...in care sa simti ca te sufoci si dincolo de care sa ai impresia ca nu mai e nimic.

Dar, de fapt, deasupra mocirlei asteia (formata din rutina, nemultumiri mai mici sau mai mari, singuratate - nu neaparat "fizica", cat "sufleteasca" si altele asemenea) e cerul albastru si soarele....Nu trebuie sa te resemnezi niciodata sa traiesti in "ape tulburi". Viata e una singura (re-incarnarea nu-i demonstrata inca), scurta (in ciuda aparentelor) si, dac-o lasi sa te duca unde vrea ea, destul de anosta.

Tine ochii larg deschisi, ca sa vezi mana care ti se-ntinde. N-ai voie s-o ratezi, fiindca nu se stie daca vor mai fi si altele.
Si eu am bantuit printr-o mocirla de-asta destul timp....cumva-cumva simteam ca "dincolo" poate fi altceva....dar ma complaceam in starea calduta si insipida. Poate-mi era si-un pic teama de nou....de un joc ale carui reguli nu le cunosteam.

Schimbarea a intrat cu o pirueta in viata mea si treptat am inteles ca iubirea n-are nimic de-a face cu obisnuinta, conventiile sau obligatia si ca, oricat ar suna de prozaic sau, si mai rau de..."comercial", iti desface aripile si-ti "da liber" la zbor!
Tot ce trebuie sa faci e sa ai curaj. Curajul sa dai obisnuinta din mana pe...inefabilul de pe gard!