Despre imperfectiune (sau "Of squares and circles")

Perfectiunea e un termen relativ, precum frumusetea. Mai exact, cum zicea amicu' Shakespeare, "is in the eye of the beholder". Ca idee absoluta, e un fel de fata Morgana - toata lumea alearga dupa ea, dar nimeni n-o atinge.

Ne-o dorim, insa. Avem impresia ca, daca am fi perfecti (adica nu stiu cum, exact, ca parca am stabilit ca perfectul meu nu-i totuna cu perfectul altora), viata noastra ar fi mai frumoasa, am descoperi putul cu petrol in fundu' curtii, ar alerga "secsii opusi" dupa noi cu limba scoasa de-un cot, administratorul ne-ar sari sistematic de la plata intretinerii si am gasi mereu loc de parcare in fata blocului, indiferent de ora de sosire.

Poate ne-ar ajuta daca ne-am gandi serios la intrebarea: "ce-i mai atragator: cercul sau patratul?"Suna simplist, dar genereaza concluzii.

Cercul e forma perfecta, simetria simetriilor, forma fara cusur. Si totusi, pentru cat timp iti poate mentine atentia treaza? Dintr-o ochire, fie ea si superficiala, l-ai...citit. Si poti trece mai departe.

Pe cand patratul (ca sa nu mai vorbim de fratii si surorile mai mari...multidimensionale), are profunzimi si cotloane care merita sondate. Mergi cat mergi pe-o latura si, brusc, da coltul...viata-i plina de surprize alaturi de-un patrat! Cercul se rostogoleste de unul singur, dar iti trebuie o reala maiestrie sa dai de-a dura un patrat: se mai opinteste, se mai impotmoleste, dar tocmai asta-i marea provocare!

Ei bine, cam asa sta treaba si cu oamenii.
"Perfectiunea e plictisitoare" nu-i o scuza de tipul "cine n-ajunge la struguri...", ci purul adevar. In plus, fiecare din noi a fost, macar o data-n viata, perfect: in ochii celui indragostit. Bine ca ne trece dupa un timp ( cand indragosteala da cu capul de traiul cotidian si-o vezi pe Alba-ca-Zapada spaland rufe si pe Fat-Frumos ducand gunoiul) , ca altfel ne-am plictisi grozav pe lumea asta.

Daca cel de langa noi ar avea mereu reactii perfecte, nu ne-am mai certa...si n-am avea prilej de impacari.
Totul e ca "imperfectiunile" ei sa se potriveasca cu ale lui. Sa fie complementare. O regula matematica simpla (stiu, stiu, in viata 1 + 1 mai fac si 3, dar asta-i alta poveste) ne spune ca " - " + " - " = " +". In traducere (foarte) libera o suma de imperfectiuni pot da...un cerc, la o adica!