Nuntas de serviciu

N-am mai fost la o nunta de vreo 5 ani...pana vara asta. Cand am bagat "foc continuu'!Una asa, de deschidere de sezon (de nunti) si inchidere de sezon (la mare), dup-aia "2 dintr-o lovitura" (una sambata, una duminica, intr-un singur week-end, fara pauza de respiratie) si mai urmeaza una, cand "rugineste frunza-n vii", mai prin octombrie.
Pe de-o parte, e de bine...lumea se mai ia, inca, deci institutia casatoriei n-a devenit o forma golita de orice continut. Desi traim in secolul care a patentat "uniunea consensuala".
Pe de alta parte, poate-s eu carcotasa, dar am privit nuntile astea si cu "ochiul soacrei". Si nu mi-a placut intotdeauna ce-am vazut!
Poate ca traiesc intr-o lume paralela cu realitatea. Dar chiar cred cu tarie ca, desi dragostea nu-i suficienta ca o casnicie sa reziste, e musai-musai necesara! Si sa fie reciproca!
Am vazut trei nunti cu trei "modele" diferite: la una parea ca "ingredientul-minune" nu mai e deloc (sau poate, foarte putin , pe fundul paharului...), la alta era balanta clar inclinata in partea...ei, doar la una singura se sorbeau din priviri, le stralucea fata si au umplut sufletele tuturor cu fericirea lor curata, neprefacuta si...multa! (si mai erau si de 5 ani impreuna, ca sa n-aud glasuri mai experimentate cum ca "totu-i trecator in lume...").
Incepusem sa scriu despre nunti cu un cu totul alt scop....ca sa spun lumii intregi ca NU MAI SUPORT baloanele, cocul miresei, scaunele de la restaurant imbracate in matase, cu funda la spate, si cu atat mai putin "gustarea-pestele-sarmalele-cafeaua-friptura" (la tort n-am ajuns la nici una!).
Recunosc, am oroare de retetele prefabricate, textele gata digerate (stiu, am mai spus!), drumurile din greu batatorite...sunt convinsa ca lucrurile se pot face si altfel...cu o singura conditie: sa nu-ncerci sa ascunzi cu baloane (oricat de multe) si funde de matase (oricat de lucioase) LIPSA!