De ce vreau sa stau singura
Fiindca e incomod. Pentru ca rastoarna tot ce am trait pana acum. 20 si...de ani de huzur, de "lasa, mama, ca fac eu, ca tu o sa ai timp cand oi fi la tine acasa".
Ei bine, vreau sa-mi stric unghiile cu detergent, vreau sa fac basici cand m-oi chinui cu prima ciorbita/tocanita sau orice alta tentativa culinara mai elaborata decat...cafeaua.
Parinti ca ai mei, mai rar. Sau poate ca asa zicem toti. Nimic n-a fost prea mult, cand era vorba de mine. N-am miscat un deget, decat daca am tinut mortis. Asta a fost si bine si rau.
A fost bine fiindca timpul pe care l-as fi petrecut stergand parchetul (vreo 150 mp !), spaland vasele (multe, ca la noi se gateste ca pentru o cantina) sau dand cu aspiratorul (6 covoare mari, plus o turma de carpetele mici si prafoase), l-am petrecut citind, plimbandu-ma, gandind, visand. Cei care ajung sa-si imparta cele 24 ore ale unei zile intre nebunia serviciului si smotrul de acasa nu mai au timp sa vada dincolo de "munte", unde se-ntinde oaza de procupari pentru propriul suflet.
A fost rau fiindca m-am invatat sa ma sprijin prea mult, prea "intruna", pe mainile lor protectoare si am ajuns sa ezit in fata unei decizii, sa n-am incredere ca mintea mea, aia care-a citit si-a visat, poate sa emita idei de una singura. Am ajuns sa am nevoie de un "raissoneur" de-a dreapta mea.
Si-atunci m-am decis sa "tai cordonul ombilical". Sa ma mut din mainile lor, pe picioarele mele. Mi-am socat prietenii si cunostintele, cu decizia brusca, luata acum doua zile, pe la 1 noaptea. Dar marile si adevaratele schimbari se fac fara "balbaieli".
"Cum o sa stai tu singura, nu-i deprimant?", "Vine iarna, se face repede intuneric, o sa stai singura la televizor...", "De ce nu astepti sa apara CINEVA, sa va mutati impreuna?". Din astea mi-au ajuns la urechi in astea doua zile.
Ei, aici mi se pare marea provocare. Ca sa poti sta cu CINEVA , trebuie sa inveti sa stai cu TINE, mai intai. Sa-ti ajungi tu, tie. Pentru ca atunci cand devii o parte din "noi", sa nu-ti imparti, pur si simplu, singuratatea, la doi, ci sa-l imbogatesti pe celalalt, cu tine.
posted by musette @ 11:08 a.m.
8 Comments:
Şi acum o să mă intrebi dacă a fost bine...
Sigur că a fost bine! Într-un domeniu atît de aglomerat, cu voci atât de diverse (milioane de voci)sunt doar câteva reguli simple:
-Scrie cu sinceritate. Asta te va ajuta să te eliberezi de nevoia asta urgentă de a impărtăşi (nu că n-ai avea cui)
-Scurtează, concentrează, distilează. Asta te va ajuta să nu-i "pierzi" pe cei care te citesc (mulţi scriu pentru notorietate)
PS. Am scris atât de multe pentru că e ultimul comment la subiectul " e bine?".
Da, e bine, ai pornit cu dreptul, ai ce-ţi trebuie. De acum încolo mergi pe picioarele tale. Bine, rău, ezitant sau mai pe-alături, fă-ţi greşelile şi atinge-ţi singură înţelepciunea. Doar tu spuneai:
Am ajuns sa am nevoie de un "raissoneur" de-a dreapta mea.
Si-atunci m-am decis sa "tai cordonul ombilical"
Asta înseamnă maturizare.
Şi un pic de dulce-amărui la capătul celălalt al cordonului.
Ca "merg pe picioarele mele" nu inseamna ca n-am nevoie de feedback...
Nu neaparat "e bine sau nu", ci senzatia ca, am, intr-adevar, cui impartasi...
"Ei, aici mi se pare marea provocare. Ca sa poti sta cu CINEVA , trebuie sa inveti sa stai cu TINE, mai intai. Sa-ti ajungi tu, tie. Pentru ca atunci cand devii o parte din "noi", sa nu-ti imparti, pur si simplu, singuratatea, la doi, ci sa-l imbogatesti pe celalalt, cu tine."
Bine spus, este ca si cu ideea sa schimbi/ajuti lumea, dar putini intelegem ca mai intai trebuie sa ne schimbam pe noi si pe urma sa ii ajutam si pe altii.
In ziua de astazi, unii uita ca o relatie trebuie sa fie ceva frumos (care sa te scoata din rutina zilnica, casa-servici), unde sa fi tu natural, fara masti.. si se arunca in relatii doar de teama de a nu ramane singuri. Si se mai mira unii de ce nu rezista relatiile, iar femeile se plang ca nu exista comunicare intre ea si partener.
Concluzia: unora le este frica de umbra lor, si cauta pe cineva ca sa o inlocuiasca. :P
Nu sunt de acord cu tine intru totul... nu suntem construiti astfel incat sa ne reflectam cel mai bine imaginea proprie... tu incerci sa te lupti cu milioane de ani de evolutie,in care socializarea a devenit o artera principala a personalitatii noastre...
Bonjorno, ganduri-la.blogspot.com!
[url=http://cialishols.pun.pl/ ]Acquisto cialis generico[/url] [url=http://viagratetb.pun.pl/ ]Comprare viagra online[/url] [url=http://cialisiall.pun.pl/ ]Compra cialis [/url] [url=http://viagraradj.pun.pl/ ]Acquistare viagra generico[/url] [url=http://cialisantr.pun.pl/ ]Comprare cialis generico[/url] [url=http://viagrarier.pun.pl/ ]Compra viagra in Italia[/url]
invatat o multime
un om deschis,sincer...un om
Si eu simt la fel. Cred ca ajungem la o varsta la care simtim nevoia sa fim singuri o vreme. Sa dam cu aspiratorul pentru ca asa vrem noi, nu pentru ca ne spune mama, sa mancam pentru ca ne este foame, nu pentru ca mama spune "nu ai mancat nimic toata ziua...trebuie sa mananci!!!". Cred ca o sa-ti urmez si eu exemplul!
Trimiteți un comentariu
<< Home