De ce vorbesc femeile mult?
N-am un raspuns, dar caut. Cele mai multe femei vorbesc (prea) mult: la telefon, pe mess, la 12 noaptea cand consortul vrea sa doarma, iar ele vor sa aiba o discutie "despre relatie", cu ele insele, in general. Nu tine de nivelul IQ-ului. Ci doar de structura cromozomiala: esti XX, esti vorbareata.Unii autori/ganditori/cercetatori sau 'ce-or-fi-ei" (probabil femei), incearca sa explice faptul ca sexul frumos, cu suflet sensibil, simte nevoia sa se exteriorizeze mai mult, sa-si exprime sentimentele, etc, etc (ne-necam intr-o baie de sirop...).
Altii (probabil barbati) zic ca e o treaba legata de dezvoltarea emisferelor (mai mult sau mai putin) cerebrale. Si ca, in timp ce barbatii parcurg procesele mentale "in gand", femeile "gandesc" in gura mare.
O a treia categorie (cine ne-a mai ramas? Aha, misoginii!) sunt de parere ca femeile vorbesc mult fiindca...n-au altceva mai bun de facut.
Precum rabinul chemat sa imparta dreptatea, mi-e greu sa-mpac...toate caprele si toate verzele!
Nici eu nu aplic stravechiul precept care zice ca "tacerea e de aur" (ci poate doar intr-o varianta...adaugita: "da' nici logoreea n-a omorat pe nimeni!"). Desi stiu ca, cu cat numarul de cuvinte debitate intr-o conversatie creste, cu atat "sansa" sa se strecoare si prostii printre ele e mai mare (din propria-mi experienta, creste exponential). Cu toate astea, refuz sa "stick to the point".
Imi place sa dau detalii, sa fac paranteze, mi-amintesc de alte chestii (mai mult sau mai putin relevante). De fapt...nici macar nu-mi place, dar...imi iese!
De-asta, m-am gandit sa fac un exercitiu: sa-ncerc sa aplic regula "piramidei inversate" (defecte profesionale, ce sa-i faci!) in discutiile de fiecare zi. Sa incep cu "lead-ul" foarte concentrat (doar "cine" si "ce"), urmat de un prim paragraf cu restul intrebarilor "W" (unde, cum, de ce). Ei, si, desigur, daca mi se cer si informatii de "background", va fi placerea mea...(si ce placere!)
Incep de maine! Sau...de luni? Sau...mai bine de la 1 octombrie?
Altii (probabil barbati) zic ca e o treaba legata de dezvoltarea emisferelor (mai mult sau mai putin) cerebrale. Si ca, in timp ce barbatii parcurg procesele mentale "in gand", femeile "gandesc" in gura mare.
O a treia categorie (cine ne-a mai ramas? Aha, misoginii!) sunt de parere ca femeile vorbesc mult fiindca...n-au altceva mai bun de facut.
Precum rabinul chemat sa imparta dreptatea, mi-e greu sa-mpac...toate caprele si toate verzele!
Nici eu nu aplic stravechiul precept care zice ca "tacerea e de aur" (ci poate doar intr-o varianta...adaugita: "da' nici logoreea n-a omorat pe nimeni!"). Desi stiu ca, cu cat numarul de cuvinte debitate intr-o conversatie creste, cu atat "sansa" sa se strecoare si prostii printre ele e mai mare (din propria-mi experienta, creste exponential). Cu toate astea, refuz sa "stick to the point".
Imi place sa dau detalii, sa fac paranteze, mi-amintesc de alte chestii (mai mult sau mai putin relevante). De fapt...nici macar nu-mi place, dar...imi iese!
De-asta, m-am gandit sa fac un exercitiu: sa-ncerc sa aplic regula "piramidei inversate" (defecte profesionale, ce sa-i faci!) in discutiile de fiecare zi. Sa incep cu "lead-ul" foarte concentrat (doar "cine" si "ce"), urmat de un prim paragraf cu restul intrebarilor "W" (unde, cum, de ce). Ei, si, desigur, daca mi se cer si informatii de "background", va fi placerea mea...(si ce placere!)
Incep de maine! Sau...de luni? Sau...mai bine de la 1 octombrie?
posted by musette @ 6:35 p.m.
5 Comments:
Crede-mă când îţi spun, căci eu sunt undeva între categoriile 3 si 2, şi nu vorbesc aici doar de subiectul în cauză. Mi-am pus şi eu astfel de întrebări existenţiale şi, după ce am găsit tot felul de răspunsuri , fie "rele" fie "raţionale", tot n-am fost mulţumit: mi se păreau incomplete.
Aşa încât, cu acea resemnare pe care o numim cu emfază "înţelepciunea vârstei" am ajuns la concluzia filozofica "that's the way it is, get used and use it".
Partea ciudată este că, printr-un fel de sublimare masochistă, după ce te obişnuieşti, începe să-ţi placa.
Aşa încît vin şi zic:
Ce-ţi veni, fată cu "exerciţiul de lapidaritate"?
Da' dă ceeee? Că dacă vreau concizie în exprimare... deschid programul de Ştiri.
Iar dacă eşti prea orgolioasă să mai dai inapoi, hai să facem ca tine: începe, într-adevăr, din 1 octombrie.
Douămii... nouă?
m-a impresionat faptul k ai scris despre acest subiect chiar daca esti femeie. in fine felicitari, tine-o tot asa, am avut grija sa afle cat mai multa lume despre blog-ul tau. mi-au placut toate subiectele tale, sunt interesante...
Sunt un pic mai rea, dar te-ai gandit vreodata ca vorbim mai mult doar pentru ca....avem mai multe de spus?!!
Cand ai spus ca "ai ricosat in vecinatate", mi-a fugit gandul la Jurnalism. Si acum mi s-a confirmat si mi-am raspuns si la intrebarea "oare cum reuseste ea sa scrie atat de concis, cand eu nu ma pot opri atunci cand m-apuc?" pai acum inteleg. Eu in mai putin de 3 sapt termin facultatea de jurnalism si nu stiu "cine sunt eu?" La mine a fost invers. Am vrut sa fiu jurnalist(dar inainte de asta actrita, politist, medic veterinar, manager hotelier..printre altele:P) si am ajuns sa-mi doresc sa fiu scriitor.Viata asta e ciudata. Si eu vb si scriu cam mult si asta ma chinuie si-i chinuie mai ales pe ceilalti..din pacate pt mine:( Cred totusi ca, noi femeile, vorbim prea mult dintr-un prea-plin interior care, daca da pe langa, scoate scantei si..da cu virgula. La mine asa se intampla, cel putin.Sanatate!
ai talent:) dar probabail ca stii deja....
toata aprecierea(desi nu sunt critic literar)
Tine-o tot asa...si poti scoate o carte ssau 2 (cine stie) te ajut si eu:D
Trimiteți un comentariu
<< Home