Gânduri

joi, septembrie 28, 2006

A fi sau a nu fi...prieten

Zice vorba aia batraneasca: Fereste-ma, Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur! Si nu zice rau deloc.
Prietenii sunt rari. Cunostinte avem cu gramada. Adesea, incurcam categoriile si ne repezim sa trantim "reportul" de la categoria a doua, la prima. Si, culmea, in loc sa castigam, pierdem.
Nu oricine are stofa de bun prieten. Baloturile din stofa asta sunt marfa de contrabanda, iar "blocada"micimii sufletesti (un fel de panza ordinara din care sunt croiti multi..) e greu de spart...
Pe de alta parte, nu oricine stie sa-si faca prieteni. Si, de prea multe ori, in loc sa cautam solutia nefericirilor din viata (printre care si tristetea de a nu avea prieteni) in interiorul nostru, o cautam acolo unde nu-i: in altii. Vedem paiul, dar barna ni se pare un fleac...asteptam intelegere, dragoste, acceptare, rasfat, dar uitam ca orice relatie "is a game of give and take"...Si ne minunam cand "celalalt" (ca-i prieten, ca-i iubit, ca-i partener de afaceri) pleaca sau, mai rau, nici macar nu se opreste pe strada noastra...
Daca ti-ai facut un prieten e ca si cand ai cumparat o floare: e a ta, iti infrumuseteaza casa si viata dar cere in schimb atentie, dragoste si..putin timp. O prietenie trebuie ingrijita ca sa rodeasca. Neglijeaz-o si ea se va "usca".
Viata te invata ca niciodata nu-i prea tarziu sa pierzi sau sa castigi un prieten. Trebuie doar sa-nveti sa recunosti "la pipait" stofa cea buna de panza cu aspect comercial, dar putreda in interior.
Personal, inca ma mai chinui sa invat diferentele. Si, cu toate ca atunci cand o prietenie imi parea ca a trecut demult probele necesare, chiar si pe cea a timpului, ea s-a dovedit a fi un...ciulin, in loc de trandafirul pe care-l vazusem - doar eu, se pare, atata timp-, inca mai visez la prietenia adevarata.
Am multe cunostinte, pentru care, cel mai probabil, figurez in categoria "prieteni": imi plang pe umar, imi destainuie cele mai adanci framantari, stiu ca la mine gasesc "o usa deschisa si o mana intinsa"....dar cand le merge bine, fiecare isi vede de viata lui. Si ma-ndoiesc ca ar intelege ceva din framantarile mele, daca le-as povesti....sau daca m-ar asculta macar (se zice ca toata lumea aude ce spui, dar numai un prieten adevarat ASCULTA).
Nu, nu sunt dezamagita de oameni. Suntem asa cum suntem, iar eu nu-s mai buna decat majoritatea.
Dar visez la acea legatura pe care cineva a definit-o frumos si adevarat: prietenia e o minte in doua trupuri.

6 Comments:

Blogger Adrian said...

Imi place tare mult cum scrii. Esti foarte sincera, fara sa fii vreo gasculita care crede ca orice are aeroportanta este si comestibil.
Mai astept si altele.
Intre timp, ma voi si tine de promisiune.

8:27 p.m.  
Anonymous Simona said...

Continua sa visezi. Prietenii adevarate exista.

3:39 p.m.  
Anonymous Anonim said...

prieteniie exista numai daca la mijloc exista si un avantaj reciproc si de regula unul material...

12:55 p.m.  
Blogger andreea said...

am crezut in oameni..in prieteni...am sperat...am visat a pus suflet dar nu am reusit decat sa raman cu un gust amar...oamenii mau dezamagit de prea multe ori ca sa mai cred in asa ceva

8:28 p.m.  
Blogger www.eufemisme.wordpress.com said...

:)"se zice ca toata lumea aude ce spui, dar numai un prieten adevarat ASCULTA" mie imi place sa-i spun altfel: numai cu un prieten adevarat nu porti un "dialog al surzilor". Eu am gasit mintea aceea de care vorbesti si a fost mai aproape decat credeam si de foarte multi ani, doar ca eram prea preocupata sa-mi croiesc haine din "panze ordinare". Parerea mea este ca oricine are stofa de bun prieten..cu conditia sa fie din aceeasi stofa cu cel caruia ii ofera prietenia. Stofele ordinare se-nteleg intre ele de minune!

10:38 p.m.  
Anonymous Anonim said...

foarte frumoase cuvinte...imi place mult...am avut si eu o ,,prietena'' care s-a ''imprietenit'' cu sotul meu ,pana la urma.Mai astept sa gasesc alta prietena,desi e foarte greu..

5:55 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home