A fi sau a nu fi...prieten

Zice vorba aia batraneasca: Fereste-ma, Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur! Si nu zice rau deloc.
Prietenii sunt rari. Cunostinte avem cu gramada. Adesea, incurcam categoriile si ne repezim sa trantim "reportul" de la categoria a doua, la prima. Si, culmea, in loc sa castigam, pierdem.
Nu oricine are stofa de bun prieten. Baloturile din stofa asta sunt marfa de contrabanda, iar "blocada"micimii sufletesti (un fel de panza ordinara din care sunt croiti multi..) e greu de spart...
Pe de alta parte, nu oricine stie sa-si faca prieteni. Si, de prea multe ori, in loc sa cautam solutia nefericirilor din viata (printre care si tristetea de a nu avea prieteni) in interiorul nostru, o cautam acolo unde nu-i: in altii. Vedem paiul, dar barna ni se pare un fleac...asteptam intelegere, dragoste, acceptare, rasfat, dar uitam ca orice relatie "is a game of give and take"...Si ne minunam cand "celalalt" (ca-i prieten, ca-i iubit, ca-i partener de afaceri) pleaca sau, mai rau, nici macar nu se opreste pe strada noastra...
Daca ti-ai facut un prieten e ca si cand ai cumparat o floare: e a ta, iti infrumuseteaza casa si viata dar cere in schimb atentie, dragoste si..putin timp. O prietenie trebuie ingrijita ca sa rodeasca. Neglijeaz-o si ea se va "usca".
Viata te invata ca niciodata nu-i prea tarziu sa pierzi sau sa castigi un prieten. Trebuie doar sa-nveti sa recunosti "la pipait" stofa cea buna de panza cu aspect comercial, dar putreda in interior.
Personal, inca ma mai chinui sa invat diferentele. Si, cu toate ca atunci cand o prietenie imi parea ca a trecut demult probele necesare, chiar si pe cea a timpului, ea s-a dovedit a fi un...ciulin, in loc de trandafirul pe care-l vazusem - doar eu, se pare, atata timp-, inca mai visez la prietenia adevarata.
Am multe cunostinte, pentru care, cel mai probabil, figurez in categoria "prieteni": imi plang pe umar, imi destainuie cele mai adanci framantari, stiu ca la mine gasesc "o usa deschisa si o mana intinsa"....dar cand le merge bine, fiecare isi vede de viata lui. Si ma-ndoiesc ca ar intelege ceva din framantarile mele, daca le-as povesti....sau daca m-ar asculta macar (se zice ca toata lumea aude ce spui, dar numai un prieten adevarat ASCULTA).
Nu, nu sunt dezamagita de oameni. Suntem asa cum suntem, iar eu nu-s mai buna decat majoritatea.
Dar visez la acea legatura pe care cineva a definit-o frumos si adevarat: prietenia e o minte in doua trupuri.