Plictis, rutina, singuratate... (si alti "monstri" cu care convietuim)

Singuratea nu inseamna sa locuiesti singur. Ci sa ai sufletul pustiu.

Nu te plictisesti atunci cand n-ai ce face, ci atunci cand nu poti face ceea ce-ti doresti.

Granita dintre rutina si "obiceiuri" e fragila. "Obiceiurile" iti sunt dragi si-ti ancoreaza existenta. Cand obiceiul nu-ti mai face placere, a ajuns rutina.

Invidia nu-i o dovada de rautate, ci de neputina. Neputinta de a fi ca cel invidiat.

Saracia n-are a face cu lipsa banilor, ci cu lipsa ideilor.

Prostia e o boala incurabila. Din fericire, nu e contagioasa.

Gelozia e termometrul unei relatii. Dincolo de "40 de grade" se termina iubirea si-ncepe neincrederea in sine.

Orgoliul e ca usturoiul: in doze mari, ii indeparteaza pe toti din jurul tau.

Nepasarea nu-ti asigura o viata mai linistita, ci doar mai goala.

Minciunile proaste au picioarele scurte. Minciunile bune poarta fuste lungi.

Egoismul este propria sa pedeapsa: egoistul pretinde mult si nu da nimic. N-ar trebui sa fie uimit ca nu capata: viata are prostul obicei de a cere "plata" in avans.

Neincrederea nu-i un efect al maturizarii, ci al dezamagirii.

Ura e o povara grea pentru suflet. E ca si cand ai umple o caseta de bijuterii cu moloz.

Cumpatarea nesupravegheata poate degenera in zgarcenie. Zgarcenia, in mod paradoxal, te saraceste: de prieteni, de bucurie, de...omenesc.