Gânduri

marți, ianuarie 30, 2007

Eu si Ea

Ea....adica mintea mea. E o entitate aparte, cu propriile idei, vise, temeri si mai rau, dorinte! De multe ori, ne intelegem bine. Cateodata, o admir.

De si mai multe ori suntem " la cutite". Ba mai mult, ajung s-o detest fiindca imi complica viata cu fiecare nazbatie care i se nazare. Si, har Domnului, pare ca n-are alta treaba decat sa nascoceasca. Tot felul de lucruri. Dintre care cele mai periculoase sunt...gandurile. De-asta m-am si apucat sa le impartasesc. Am sperat sa fie un fel de...terapie. Ca deja se calcau in picioare pe-acolo pe la...etaj.

Dar, nimic! Am zis-o eu de mai multe ori si, credeti-ma, nu-i o lauda: gandesc prea mult. Una la mana, ca in lumea in care traim asta-i o carte necastigatoare. Doi la mana, sunt femeie. Cu atat mai putin recomandabil sa faci parada cu nelinistea neuronilor tai.

Parca niciodata nu-s mai inversunata impotriva ei decat atunci cand "naste" o idee si o despica in mii de fire pentru ca mai apoi sa se-apuce sa croiasca o realitate paralela, impletind miile de fire dupa modele de ea imaginate, cu indemanarea unui lucrator la razboiul de tesut. Modele in care, daca nu-s atenta, ma pierd, le confund, ajung sa le cred...reale.

Si-atunci, un timp, stau prinsa in capcana asta a propriei mele minti. Dupa care ma dezmeticesc. Si rup dintr-o data toata urzeala asta mestesugit facuta si jur ca n-o sa ma mai las prinsa si ma dezic de mintea mea....

Nu pot, pe de alta parte, sa o reneg...de tot. M-a ajutat de multe ori, m-a scos cu bine din examene la care nu invatasem cine stie ce, m-a facut preferata unor profesori, mi-a adus prieteni (si nu numai), m-a facut....cam tot ce sunt. Mi-a fost iubita mintea si-am fost iubita pentru mintea mea. Si m-am si mandrit cu ea de multe ori (n-as putea spune daca-i reciproc).

In perioadele noastre bune, stam de vorba "ca fetele" (daca te gandesti bine: o minte-doua minti - e la feminin, indiferent daca iei pluralul ca substantiv ori ca verb...). Ea zice, eu zic, ne dam cu parerea, si contrar cutumei la palavrageala feminina, mai tragem si concluzii.

In perioadele rele, eu sunt bosumflata, ea e in "silentio stampa", , cu efecte cel putin neplacute pentru mine si pentru cei din jur. Mama imi mai zice: Ce Dumnezeu, parca nu gandesti!" Eu ce sa raspund? "Pai nu eu...ea"?

Si, dupa o vreme, intr-o zi, vorbim din nou. Ea promite ca nu mai face (deh, femeie!), eu stiu ca minte, dar ma fac c-o cred. Pentru ca, una peste alta, am impresia ca ne iubim. Cu nabadai.

7 Comments:

Anonymous Elenita said...

Eu cred ca gresesti mult, in special prin omitere. Pai, ea, cea mai importanta dintre toate, Inima, cui o lasi? Sunteti trei, nu doua...Si eu cred ca la tine, ea, Inima joaca un mare rol in colaborare stransa cu Mintea. Dar, stii ce e mai greu? Sa va impacati bine toate trei, sa nu va certati.."Me, myself and I"

3:56 p.m.  
Anonymous NetBoy said...

(daca te gandesti bine: o minte-doua minti - e la feminin, indiferent daca iei pluralul ca substantiv ori ca verb...) - sunt curios ce barbat mai poate dormi la noapte cu gandul ca mintea lui e ... feminina :((

Si chiar asa... inima... o lasi cuiva in grija ca sa nu se mai certe cu mintea si sa fii tot tu prinsa la mijloc, sau despre ea ne povestesti alta data?

8:41 p.m.  
Anonymous Andreea Mira said...

Draga Alina, m-am molipsit si eu "leapsa pe blog", asa ca te invit sa ne spui 5 lucruri nestiute si nebanuite despre tine.

9:55 p.m.  
Anonymous iMatei said...

Salve,
Excelent articolul! Un mic intro: Cand eram mai mic, acum vreo 3 ani, ca mic eram p-atunci, vedeam semne care imi spunea in ce parte sa merg, acum numai este asa, logica primeaza in gandire.

Cu blogul tau vad din nou acele semne care contureaza un mesaj pus bucatica cu bucatica in drumul meu spre a intelege ce se intampla cu "o femeie cand este nervoasa, nesigura si nu stie de ce".

Este o lupta acerba intre ea si gandurile emerse fiind o pemanenta sursa de neliniste. Tu cred ca stii cum este sa fii in preajma ei cand aceste ganduri sunt prolifice ... barbatul este cel care deranjeaza totul iar eu am fost acela zile trecute, oricat de mult bine vreau sa fac pentru ea, nu este multumita pentru ca nici ea nu stie ce vrea. Pot sa o las: plange ! Pot sa stau langa ea: o deranjez.

10:31 a.m.  
Blogger melek said...

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

4:44 p.m.  
Blogger melek said...

Acest comentariu a fost eliminat de autor.

4:48 p.m.  
Anonymous Anonim said...

"Mintea — smulså din rådåcini — a råmas singurå cu ea însåsi."...Titlul "Eu si ea" pare o dualitate mult mai fericita decat iti imaginezi ;)...ce ar face una fara alta?

4:54 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home