Gânduri

marți, februarie 13, 2007

Dreptul meu la replica

Sunt o persoana pasnica. Nu-mi plac disputele, nu incerc sa ma bag cu disperare "in seama". Si, mai cu seama, nu mi-am facut acest blog ca sa am un loc unde sa ma cert.

Dar sunt lucruri pe care nu le suport. Cum ar fi acuzatiile fara acoperire si, mai cu seama, anonime. M-am gandit mult daca o asemenea acuzatie cum am primit eu intr-un comment la postul asta, merita demontata cu argumente sau ignorata.

Am ales prima varianta. Drept urmare, m-am hotarat sa nu pastrez diploma de sef de promotie pentru eventuala (dar putin probabila) intalnire fata in fata cu persoana care m-a acuzat ca mint (si-acum simt cum imi fierbe sangele), ci s-o arat tuturor. Nu-mi dau seama daca niste scuze publice din partea acelei persoane ar ajuta la ceva. Probabil nu.

4 Comments:

Anonymous Adrian said...

Alina,
am tot scris si eu despre "latratori", complexati anonimi care incearca sa defuleze pe blog sau (uneori si) care cauta sa obtina notorietate prin balacarirea altora.
Ieri ai fost tu, maine poate eu sau oricine altcineva.
Ignora-i, ca altfel iti faci sange rau.
Pariem ca gandacul nu mai apare? Sau apare sub alt pseudonim sa injure despre altceva?

12:55 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Este foarte usor sa "te iei" de cineva...si eu pun la suflet orice replica, orice aluzie, orice gluma nevinovata, din pacate...ma gandesc ceea ce mi se spune si ma roade faptul ca educatia, politetea si un anume bun-simt cu care te nasti si nu se dobandeste ma impiedica sa ma cobor asa de jos...chiar daca, pana la urma, tot eu sufar mai mult...Iti spun ce mi se spune si mie: nu se poate sa te placa toata lumea...Cu cat esti mai deosebit, ai idealuri mai inalte sau realizari care nu sunt la indemana oricui, cu atat vei fi observata mai indeaproape... Nedreptatea doare intotdeauna... insa atat cat o lasam noi...
Anda

1:03 p.m.  
Anonymous Stefan said...

Am avut si eu exemplare din-astea pe blog. Vin, zic cate o tampenie si dispar in ceata. De scapat, nu ai cum sa scapi de ei. Tot ce poti sa faci e sa incerci sa te enervezi cat mai putin. Din nefericire, eu nu pot sa nu ma enervez. :D

11:53 a.m.  
Blogger elenita said...

Sa imprastii cu noroi e cel mai la indemana, mai greu este sa realizezi ceva in viata cu adevarat...iar, daca nu realizezi, de ce sa nu te indrepti spre realziarile altora sa le calci in picioare...Insa, stii cine stau in noroi sa arunce cu el...?Gandacii!!

3:40 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home