Cine sunt eu?
"Ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?". E acea intrebare care umple parintii de mandrie cand odrasla raspunde "Doctor"si de groaza impletita cu rusine cand cel mic ingaima plin de importanta: "Taxator" (noroc c-a disparut profesia!).E acea intrebare care iti bantuie noptile adolescentei cand mai mult iti arde sa visezi decat sa te "faci" ceva. Simti ca ai puterea sa inversezi formele de relief, numai o parghie sa ti se dea...
Eu visam sa ma fac scriitoare. Ai mei mi-au spus ca imaginatia, in orice cantitati, nu se accepta la alimentara ca moneda de schimb. Si-am deviat gratios de la traseul iluziei la cel al realitatii. Ce-i drept, am ricosat tot in vecinatate...Dar n-au toti bafta mea.
De cele mai multe ori, soarta amesteca tacticoasa zarurile, tie ti se pare ca alegi, 6-5, si te-ai facut...mare. Incui cu grija unui lacatus iscusit cufarul in care-ai inghesuit de-a valma vise, sperante, iluzii de adolescent sturlubatic... termini facultatea, muncesti (adesea in cu totul alt domeniu), te casatoresti, faci copii, platesti rate, te muti intr-un apartament mai mare, iti schimbi masina,...si timpul trece. Vorba aceea: viata e acel lucru care ni se intampla, in timp ce noi suntem ocupati sa facem planuri!
E adevarat: viata are vocatie de carusel! Te prinde-n iuresul ei nebun, te-ameteste mai abitir ca un agent de vanzari bine-instruit, de nu mai stii de unde-ai plecat si unde-ai fi vrut s-ajungi. Si cand ii vine ei bine, te-arunca afara, cazi gramada, si inainte sa apuci sa te feresti din calea leaganelor ce continua sa danseze bezmetic, te loveste necrutatoarea intrebare, deghizata sub forma de bancuta: "Cine sunt eu?".
Nu li se intampla tuturor. Ci doar celor care, la un moment dat in existenta lor, au facut un compromis. Care-a parut mic. Precum achizitionarea unui obiect in rate: dai putin la inceput, dar pe masura ce timpul trece, platesti de trei ori cat ar fi meritat.
Nu-i vorba aici de compromisurile care fac parte din traiul de zi cu zi (cine sa duca gunoiul, unde mergem in concediu, un proiect nesuferit pe care ti l-a trantit seful in brate si tu n-ai avut curajul sa-l refuzi...). Ci de cele care-ti schimba, intr-un fel sau altul, cursul existentei. E precum la testele de tipul: ai raspuns "amic", mergi la intrebarea 4; ai raspuns "bmic", intoarce-te la intrebarea 2! Unele alegeri, pur si simplu se razbuna!
Din punctul asta de vedere, viata e un camatar cu care-i bine sa n-ai de-a face: daca-i lasi gaj visele tale in schimbul unui trai comod dar searbad, care neaga multe din adevaratul "tu", o sa-ti ceara socoteala exact atunci cand ti-o fi lumea mai draga! Iar 'dobanda" perceputa o sa-ti zguduie din temelii toti anii (aparent) tihniti pe care i-ai petrecut fiind vietii dator cu...propria fericire.
posted by musette @ 6:26 p.m.
27 Comments:
Cu cat te citesc mai mult, cu atat imi sar mai mult in carca circa doua concluzii:
-ai trecut prin momente ca cele descrise mai sus. Asta e, pe de-o parte, bine. Trebuie sa ne facem cota de greseli personale, ca din carti nu putem trai.
-tu le-ai cam si depasit, daca poti vorbi despre ele cu atata luciditate (sau, in orice caz, oi fi pe calea cea buna)
Mie mi se pare ca esti cu certitudine pe cale sa intelegi "cine esti tu".
Taxatoru'
Pacat ca nu ai o poza pusa aici. Te-am "observat" azi la Netoo, si ... ar ajuta :)
Cine sunt eu ?
Un suflet cu dor si cu speranta ....cu amintirea inca vie in inima, si cu privirea putin mirata , asteptand ...
Si ,totusi ,cui ii pasa cine sunt eu, de fapt !!! Lumea e mult prea grabita sa moara , mult prea grabita sa fuga ....Cui ii pasa cine sunt eu ?!
cine sunt eu?nu stiu.un om de 100 kg si 186.da cam asta sunt ca in rest nu stiu cine sunt.ma framanta gandul acesta de mic.si cand ajungi sa iubesti atunci intrebarea se complica,raspunsul nu ai cum sa il gasesti si te cuprinde o melancolie ce iti distruge intru totul personalitatea.nu mai esti omul pe care il stiau prietenii tai.de sociabilitate nu poate fi vorba deoarece nu te mai concentrezi decat asupra unui singur lucru:oare ma iubeste..........nu,nu cred sunt prea mare...ea e prea firava dar nu poti uita chipul care te-a vrajit.nu poti pur si simplu.....te intrebi daca ceea ce ai construit pana atunci mai are un rost?.....nu mai are,tu nu esti implinit sufleteste si asta te deprima si ajungi sa iti urasti propriul chip.scaparea e undeva departe........departe....
L. Sari din carusel! Acum! Ia-o anticlockwise! Acolo e usa! Drumul il faci singura! O sa vezi!
Cine sunt eu? Sunt un suflet in cautare de sine, sunt o fiinta ce crede ca poate schimba lumea cu visurile ei, sunt o imima ce se frange in amestecul de sentimente ce o ametesc. Sunt doar eu... catre libertate
cine sunt? Sunt un suflet de copil ce asteapta sa fie mangaiat. Sunt un suflet ignorat de prea multe probleme care imi iau locul. Sunt doar eu, atat.
ai exagerat putin dar te inteleg foerte bine, pt ca si eu sunt cam in aceeasi situatie. Totul are sen s daca intelegi.
Acestea fiind spuse..m-ai lovit! De fapt, m-a lovit bancuta direct in cap. Dar, mai nou, sunt optimista si spun "inca mai am timp!"..Inca! Frumos scrii!
Cine sunt eu? Intrebare veche... si de cate ori revin la ea (aproape in fiecare zi) am sentimentul ca ea nu cuprinde ce vreau eu defapt sa intreb, sa stiu. Nu ma satisface suprafata ci adancimea in cazul acesta. Tot mai des ma bate gandul ca raspunsul o sa-l aflam la sfarsit, ultima secunda a vietii. Pentru ca, daca as afla raspunsul acum, as deveni CEL MAI FERICIT OM din lume si restul vietii nu ar mai avea sens.
o intrebare la care nu pot sa-mi raspund decat fragmentat,sunt eu, un suflet marunt, sau mare?,cu vise care sau pierdut pe drumul vietii,cu o inima care a suferit transformari datorita loviturilor primite de la viata si pe care nu o mai recunosc si sunt tot eu dar numai la exterior si totusi cine sunt?
care sunt intrebarile la care er trebui sa raspund pentru ami da seama cine sunt?
eu cred ca viata e doar o continua pregatire pentru un spectacol care nu va avea loc niciodata...si de aceea m-am hotarat sa ma bucur de tot ce primesc in fiecare zi...sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi,de fiecare lucru care imi da o stare de bine...iar despre planurile de viitor nu stiu...ce va fi va fi oricum deciziile importante se iau pe moment
Scrii foarte frumos, m-am regasit in gandurile tale
CINE SUNT EU?vreti sa aflati?daca imi raspundeti mai intai voi la o intrebare: DE CE MA INTREB EU ASTA?
te iubesc... pentru că tu ești eu
foarte frumos ceea ce ai scris aici;;)...te astept si pe la mine:D
eu sunt eu, e ok ce ai scris tu, desi e metaforic, intr-adevar, fiecare trebuie sa se intrebe si va gasi raspunsul in el, nu in altii, caci cum ne vede lumea este doar o imagine a noastra, a mea. Eu sunt si ma simt al naibii de bine!
Vad ca cei care posteaza aici sunt niste oameni mai "deosebiti" , in sensul bun ... ma refer .
Dar pe Isus Hristos l-a gasit cineva ca un raspuns , daca nu primar macar secundar , al acestei interbari ?
Sau credinta e doar un fleac ?
Parerea mea ca sunt si alte intrebari ; care urmeaza acesteia de mai sus : - De unde vin EU ? - Incotro ma indrept EU ? - Care e roastul MEU in viata ? Oare toate sunt la voia intamplarii , a unui destin ? Acest destin (al fiecarui om in parte ) oare e la intamplare ? Oare venim de nicaeri si mergem catre nicaeri ?
daca ai aflat cine esti, ai aflat tot :) de aici rezulta ca tu esti Tot :)
Oamenii ce raspund la intrebarea "Cine sunt eu?" sunt oameni inteligenti, oameni ce nu au limitari interioare sau doresc sa le elimine si care doresc cresterea calitatii vietii lor.
musette, vei devenii scriitoare?
...problema adolescentilor de la liceu este unde sa ma duc la faculta ce studi sa urmez si deasemenea si eu sunt in aceasi postura...de mica miam dorit sa fiu actrita,sa joc in filme deoarece toate profesoarele si invatatoarele imi spuneau sa ma duc la actorie deoarece jucam bine in scenete si ma stiam preface mereu ,convingeam pe toata lumea daca vroiam sa fac farse si eram mereu glumeata,si vecinul meu imi zicea la fel dute la actorie ca bine ai sti sa joci acol ca mare schimonosita mai esti la toata vorba te strambi si te aranjezi, Desi era era visul meu sa irosit in ziua cand a trebuit sa aleg un liceu si cum in orasul nostru nu avem liceu de acesta mama nu ma lasat sa merg, zicand ca e prea repede sa pleci la varsa asta de acasa la distanta mare ,asa ca am fost nevoita sa aleg un profil din liceul orasului am ales -Stiiinte ale naturi-iar acum sunt asa de nehotarata mas duce la farmacie dar nu sunt siguraca aleg pasul corect deoarece profesoara noastra de psihologie ne spune mereu alegeti ce vati dorit de mici sa fiti alfel daca alegeti din obligatie o sa va fie greu ...asa ca habar nu am ce sa fac ...pot sa gasesc pe acest site un sfat?..daca puteti raspunde-tim mai contactez situl:)
eu sunt un om care nu poate fi nici tu nici ei nici ea nici ele sunt un om capabil j imi respect j sustin parerile chiar daca cateodaat gresesc e ceva normal sa gresest dac vrei sa vorbiti cu mn ma gasiti pe ID "asmolca"
prima si ultima data am intrat pe blog mam gandit si mi am pus intrebarea oare chiar e ceva ce nu sti? cine esti? esti tu te regasesti in fiecare moment te vezi ,cum trec ani si raspunsul nu l gasesti poate e timpul :D toti marii scritori au ajuns la concluzia asta : iubirea ,dragostea faptul sa nu mori singur in pat sau orinde ai fi sa simti ca esti iubit si sa fi iubit :P copilul din tine spune cine esti si ce vei fi?¿ adultul e cu responsabilitati :(
uite eu cred ca viata e ptr a o trai din plin
dar unii sug...
p.u.l.a
)))))))))))
Trimiteți un comentariu
<< Home