Gânduri

marți, octombrie 24, 2006

Nunta la Palat

Slava Domnului, cu un ultim efort de asortare a gentii cu pantofii, cu rujul si cu buna-dipozitie (o ai, n-o ai, tre' sa fie!), si cu o ultima zvacnire agonizanta a portofelului (iarta-ma buget, promit ca nu mai fac!), am incheiat si sezonul de nunti de anul asta. Da' nu oricum, ci apoteotic. La Palatul Snagov.

*****
Sambata seara, impaiere maxima, rochie little si black, bijuteriile "alea de duminica" , haina de luat ochii si plic auriu (ca si accesoriile, ca si sandalele...ce sa mai, fitza de fitza). Ma lustruisem inclusiv pe bombeu si mergeam...atent sa nu ma sparg (Colibri sa traiasca, sa le platesc copyrightu').
Tata spalase autoturismul de familie (aiurea, ala de sucit gatul la gagici - cine-a mai vazut A4 negru "de familie"?). Mama se rujase (ce nu face ea decat rar...da' rar de tot!). Ne-am "incarcat" si...directia Otopeni-Tancabesti-Ciolpani-dreapta la benzinaria Petrom.

*****
Din sosea, mergi pe un drum luuung-luuung, prin bezna, fara indicatoare. De fapt, sunt si de-alea: "Atentie, sar caprioare!" Si-a lungit tata gatul degeaba: n-a sarit nici una !
In fine, aleea spre Palat, cu faclii pe dreapta si pe stanga, bariera unde 'fala noastra si mandria, cu onor - jandarmeria" te cauta pe lista invitatilor. Tata se da la glume cu individul: "Ne dati voie inauntru? Ca daca nu, ne-ntoarcem acasa!" Surpinzator pentru prejudecatile mele, individul marseaza: "Ne dati noua darul, daca tot ati batut drumul pana aici, si nu-i nici o problema!". Bugetul familiei a inlemnit de groaza si tata a calcat acceleratia.

*****

Am parcat in capatul aleei, cam in "balarii", departe de cladirea luminata ca pomul de Craciun. Mama a intrat cu tocurile in pamant si l-a boscorodit pe tata in surdina, cu scurte accente sonore, pana la intrarea in Palat. Dupa care l-a trimis sa mute masina mai aproape.
La intrare, fericitii miri, sampanie, pupaturi cu necunoscuti, "sa va traiasca", un sandvis cu...fitze pe care-l indesi in gura de rusine, ca n-are nici un gust si verdictul "hostess-elor': "Masa X".

*****
Ar fi nedrept sa nu recunosc meritele nuntii la Palat: muzica buna, din toate timpurile (fara sarbe, perinitze, grecesti, arabesti, manelesti...), salon separat pentru copii unde vreo 3 clovni distrau pustimea (recunosc ca m-am strecurat printre baloane de cateva ori in noaptea respectiva, in amintirea unor vremuri de mirare si fericire deplina), lume eleganta, conversatie pe masura.
Si totusi....

*****
Carcotasa, cum m-a facut mama, era imposibil sa nu gasesc subiect de "tocat"...si inca unul...gras: meniul.
Ca la marile restaurante, era tiparit, pe masa, legat cu fundita.
Bine ca nu l-am frunzarit inainte de aperitiv, ca nu mai mancam nimic! Terina de iepure cu coacaze si..., galantina de fazan cu nuci de padure (sau invers), barcuta cu spuma de avocado si creveti marinati...pana si ruloul de sunca cu salata de cruditati era cu varza murata, ergo, necomestibil!
Cat despre 'profiterol cu foie gras si cognac"...mi-a scos inghetata din cap pentru o buna perioada de timp!
Iar bombonica pe tortul de "odihneasca-se-n pace" a fost "sorbet-ul de mere cu Calvados". Am facut eu o ancheta discreta printre comeseni (lume cu staif, in majoritate medici)....ce natie de animal o fi Calvados asta? Cu pene, cu puf? Cu sorici? Si-n ce limba? Au aparut ramasaguri: ca-i vita, ca-i capra, ca-i....
Era lichior!

*****
La final, la tort, alta surpriza: au adus "agregatul", mare, frumos, decorat de se-nvartea dupa soare....mirii au apucat cutitul intr-un glas (DJ-ul a botezat-o "Marinella" pe mireasa "Manuela", tot de emotia momentului cu glazura lucioasa si trandafirasi), am pozat si-am aplaudat....dupa care frumosul etajat a disparut si noua ni s-a servit o prajiturica model - jofra, impopotonata si-aia cu capsuni si topping asortat (ce-i drept, delicioasa, as fi luat-o la pachet - ca toata nu se mai putea manca la ora 4 dimineata!), dar care n-avea nimic de-a face cu tortul!
Mama, sfatoasa si trecuta prin viata...mai vazuse. Si mi-a zis ca "se practica" si ca nu intotdeauna "what you see is what you get..." (indiferent de pretentiile ambiantei...)

*****
Dupa ce mirii s-au plimbat pe la toate mesele cu fotograful dupa ei (faceti poze cu maimutaaaa...), a sosit momentul plicului, al pupatului si-al plecatului.
Am capatat unul din aranjamentele florale de pe masa (ca tot n-aruncase buchetu'!), iar mireasa mi-a soptit discret, dar practic: "Dupa ce se ofilesc florile, poti sa faci salata in castron!"

** ZĂ END**

3 Comments:

Anonymous Adrian said...

Hai ca am ras tare de tot! Ai grija sa nu aiba mirii adresa blogului ca ai incurcat-o...
Mare respect pentru mama ta care a inteles ca nu totdeauna "what you see is what you get..." (indiferent de pretentiile ambiantei...)

In rest, sa-ti traiasca afurisenia, ca mi-e si frica sa te invit la vreo petrecere organizata de mine

6:17 p.m.  
Blogger Catalina said...

Am ras fato de mai sa pic sub birou...

Tre' sa aiba omu' grija cand te invita undeva. :P

Bravos pentru sinceritate. Poate ca mirii ar trbui sa vada cum au vazut si altii nunta lor...
Profiterol cu pateu?? (a.k.a. foie gras)...

Mi-aduc aminte de o vizita la o frantuzoaica, femeie exceptionala de altfel, care cu deosebita grija mi-a pregatit potarniche in sos de ciocolata... Sa inebunesc cand am vazut ochishorii bietei pasari privindu-ma cu tristete din farfurie... Abia m-am atins de sos!

O zi buna sa vb pe YM! treburi mai importante... ;)

3:42 p.m.  
Anonymous stefan said...

Am ras cu lacrimi. Ai un stil "carcotas" de a relata lucrurile. Me like it. :D

10:06 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home