Gânduri

miercuri, februarie 28, 2007

Un martisor de 250 de lei si 6 puncte

Ca tot e perioada martisoarelor, o sa va spun o poveste. In general, povestile incep cu "a fost odata". Dar eu nu va spun un basm, ci doar o poveste, asa ca o sa las putin la o parte poetica de inceput.
Se facea ca era o seara de sfarsit de iarna. O iarna mai calda decat in mod obisnuit. Si ploua. Suficient de marunt incat sa nu fie nevoie sa folosesti stergatoarele non-stop, dar suficient de tare incat sa-ti pateze constant oglinzile retrovizoare...

Eroina noastra (numele e putin important) se intorcea de la serviciu spre casa. Aglomeratie ca la balamuc, in ciuda orei tarzii. A luat-o pe scurtaturile bine-stiute. Pe care o mai luase de mii de ori. Trebuia sa faca stanga din bulevard pe-o straduta laturalnica. Din sens opus, o masina abia se taraia. Ce sa mai astepte?. I-a "taiat" fata.

Pe la jumatatea stradutei, claxon croncanit de politie: masina care abia se taraia era a lu' Rutiera. "Niciodata sa nu zici ca nu se poate mai rau, ca nu stii ce vorbesti", si-a zis eroina noastra, tragand pe dreapta.

Deschis geamul, pregatit actele: "Buna seara, sunt......(pe cuvant daca ma intereseaza, si-a zis ea), de la Politia Rutiera. Se uita la acte (n-am inteles nici eu niciodata de ce-o fac, ca oricum au scris pe tine "verdict: crima", de cand te-au oprit...): "Unde-ati facut dvs. stanga e marcaj continuu: 3.500.000 amenda la mine sau la CEC in 48 de ore si 6 puncte penalizare".

Adica n-ajung 3.500.000 amenda (fix inainte de salariu)? SI 6 PUNCTE PENALIZARE ("dintr-o lovitura")? You must be joking! (a gandit, n-a zis nimic).
A incercat timid un : "Era prima data cand o luam pe aici, n-am stiut, n-am vazut..."
Mai era o victima oprita. Din Satu-Mare. Ala macar avea o scuza mai buna....
"Ce sa va fac, si domnul tot asa, se grabea, da' asta e, ziceti mersi ca nu va iau carnetul...Scriu procesul verbal si ma-ntorc la dvs."

Prietenul cu sapca se duce si la al doilea prins in plasa (intre timp, mai facusera o gramada la stanga din bulevard, da' parca-i mai oprise cineva?). Eroina noastra, timida-timida, dar ....toate cu o limita. "Fie ce-o fi, asta nu se-ntoarce la masina sa-mi scrie mie procesul verbal", se gandi ea.
Nu prea stie cum se zic chestiile astea, sa nu fie acuzata ca "jigneste organul". Alege formularea ambigua: "Stiu ca am gresti, dar nu se poate face nimic? Ca nu-i vorba de bani, ci de punctele alea...." "Eu va cred, dar ce sa facem?" Deja nu mai e asa de categoric. "Macar jumate din amenda aveti la dvs?" Opaaaa, 1-0 pentru micuta contravenienta. "Doar 1 milion" (mai tarziu s-a gandit daca zicea doar 500.000? oare mergea? n-a vrut sa riste). "Bine, asteptati aici, ca ma intorc eu la dvs."

Au urmat vreo 5 minute de asteptare. Si emotii.
Organul revine. "Puneti in talon ce-ati zis si sa fiti mai atenta. V-am dat doar un avertisment de data asta".
Dintr-un foc s-au dus cumparaturile din seara respectiva si netul care trebuia platit a doua zi dimineata. Dar punctajul la permis a ramas zero. E si asta un martisor.
Ramasa singura in masina, desi ploua, desi era tarziu, desi...a bufnit-o rasul. In hohote.

Nota: Aceasta este o poveste. Toate povestile sunt izvorate din imaginatia autorului. Orice asemanare cu personaje sau situatii reale, este pur si foarte simplu intamplatoare.

2 Comments:

Anonymous Anonim said...

Someone should think REALLY hard about making tomorrow a VERY, VERY, nice day for you... I hope you won't be too 'nervous' though...

9:24 p.m.  
Blogger Paula said...

Un avertisment e un avertismnent si n-ar trebui sa coste jumatate din amenda...zic si eu.

9:24 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home