Gânduri

marți, februarie 27, 2007

Despre intorsul celuilalt obraz

E prima data cand un gand se naste dintr-un comentariu primit la un altul. Nu pot sa spun ca respectiva parere mi-a dat de gandit, pentru ca nu era prima oara cand reflectam asupra problemei, ci mai degraba, am simtit deodata ghiontul gandurilor mai vechi prin curbura cotului...
"as long as your desires don't hurt other people, don't bring grief and sorrow, go for it. But if your endeavors leave a trail of sufferance, keep in mind that you’ll hurt a thousand times more than the ones you tramped on. because what you got you don’t truly deserve and faith will punish you with a thousand tears and a broken heart that will never mend. Keep this in mind and choose your battles carefully! It might look like you won, but in the long run, you’ll find the deadly wounds upon yourself."
Am raspuns anonimului si-am crezut c-o sa-mi treaca. Nu mi-a trecut.
A fost o vreme cand eram foarte convinsa de teoria asta: daca iti intemeiezi fericirea pe nefericirea altora, n-o sa dureze. Ba chiar m-am supus ei cu religiozitate: cand mi-a sangerat sufletul mai tare, am intors si celalalt obraz. Si-am luat o palma...de nu m-am vazut. Si sufletul nu s-a vindecat, si lacrimile au continuat sa curga mult timp. Prea mult.

Si n-as putea spune ca cei care au calcat in picioare sufletul meu s-au simtit rau. Sau ca le-a dat soarta mai mult decat au putut duce. Ori ca pe mine m-a tinut viata in puf si-n desfatari pentru renuntarea mea.

Pana la urma, e greu (daca nu imposibil) sa treci prin viata fara sa faci pe nimeni sa sufere. Cum bine spune vorba aia englezeasca: "one man's smile is another man's sorrow".
Prea rar se intalnesc in viata parteneri liberi, care sa nu lase-n urma un suflet trist. Intotdeauna job-ul pe care-l ravnesti, mai e vanat de alti jde candidati. Promovarea pentru care-ai desfacut o sticla de sampanie, poti fi sigur c-a umplut de invidie tot biroul de posibili "merituosi" ignorati. E foarte posibil ca unul din ei sa fi muncit mai mult si mai bine.

Deci, as intreba, unde se termina "ce ti se cuvine" si unde-ncepe "ceea ce nu meriti". Viata nu-i dreapta, desi am pierdut mult timp asteptand putina clementa pentru obrazul intors de bunavoie la palmuiala.

Spuneam acum ceva timp ca am preferat sa raman in amintirea unora si altora (c-au fost prieteni, c-au fost iubiti, c-au fost colegi ori sefi) ca o "doamna".
Dar am crescut. Si-am realizat ca viata e o cursa destul de scurta intre doua puncte fixe: nasterea si moartea. Cu ce umpli timpul dintre reperele astea, te priveste personal. Si-am ajuns sa ma intreb daca atitudinea presupus "demna", n-a fost, de fapt, lasitate pura. Nu sunt sigura care-i raspunsul la intrebarea asta, dar stiu bine ca eu, una, n-o sa mai intorc niciodata si celalalt obraz.

4 Comments:

Anonymous Anonim said...

Spuneam intr-una din "scrierile" mele, poate iti amintesti, ca respectarea regulilor in viata nu mi-a garantat fericirea, corectitudinea nu mi-a adus mai multa stima, iar renuntarile inimii nu m-au facut mai stralucitoare profesional. Dorinta de a face totul "ca la carte" m-a facut sa astept in zadar momentul aprecierii. Dragostea cumplit de neconditionata nu mi-a adus ultima imbratisare in ceas de seara. A trebuit sa ma retrag...un pas, inca unul...si sa plec capul...fara sa stiu de ce...fara sa pot sa mai cred ca o dureroasa nedreptate se va echilibra candva, cumva...Va veni si momentul meu? Nu stiu...dar stiu ca n-o sa mai trec prin asta niciodata... O sa ridic ziduri in jurul inimii mele, daca ea nu stie sa se apere singura. N-o sa ma mai gandesc de doua ori inainte de a lua ceva, daca acel ceva imi poate apartine. Si...n-o sa intorc obrazul, pentru ca nu o sa se apropie cineva atat de mult incat sa ma loveasca asa de tare, miseleste si fara drept de replica. Nu trebuie sa fim egoisti...trebuie doar...sa avem grija de noi...nu stiu unde incepe "ceea ce nu merit"...dar cred ca mai spre orizont fata de punctul unde sunt acum...
Anda
P.S. Really miss you...I just hope we'll get together soon. Thanks for making me think everytime I read your "stuff"...

8:56 p.m.  
Anonymous Anonim said...

No deed goes unpunished… Inviting life to give you her best shot will only get you a lot of scars and bruises, and an elevated sense of dignity, if you’ll still be standing after all those severe blows…

You should consider all that you can grab and hold on to, yours. You deserve every little grain of sand you can hold in your palms and every soul you can deliver a smile to...

2:23 a.m.  
Blogger Paula said...

Chiar vezi viata ca pe o cursa? Nu, nu cred.

Gindesc ca ceea ce ti se cuvine se termina acolo unde crezi tu ca se termina. Toti suntem un timp limitat pe pamintul acesta si incercam sa facem viata mai lunga decit chiar este. Toti invatam de la viata. De cite ori nu ne dam seama ca ceea ce era valid cu un an in urma, in momentul actual nu mai este!? Suntem intr-o permanenta schimbare si atita timp cit incercam sa punem lucruri bune in sufletele noastre...as zice ca suntem pe teren sigur. Daca altii ies raniti din "batalia vietii"...asta se intimpla pentru ca ei insisi invata sau trebuie sa invete de la viata.

Nu cred ca e de condamnat faptul ca te aperi...mai degraba e semn de crestere. A te apara cind e vorba de suflet e un skill greu de deprins. :)

7:26 a.m.  
Blogger elenita said...

Viata merita traita, cu bune si cu rele, asa cum este ea, e foarte greu sa ne razvratim noi impotriva a tot ceea ce ni se intampla. Trebuie sa luam totul ca atare..cel putin eu asa cred, cu palme primite nedrept, cu umilinte sau fericiri, cu "tot pachetul". Vorba cuiva, cand te mariti, iei tot pachetul, adica si soacra, asa si cu viata asta, ne asumam tot, ce putem face...

3:26 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home