Despre intorsul celuilalt obraz

E prima data cand un gand se naste dintr-un comentariu primit la un altul. Nu pot sa spun ca respectiva parere mi-a dat de gandit, pentru ca nu era prima oara cand reflectam asupra problemei, ci mai degraba, am simtit deodata ghiontul gandurilor mai vechi prin curbura cotului...

"as long as your desires don't hurt other people, don't bring grief and sorrow, go for it. But if your endeavors leave a trail of sufferance, keep in mind that you’ll hurt a thousand times more than the ones you tramped on. because what you got you don’t truly deserve and faith will punish you with a thousand tears and a broken heart that will never mend. Keep this in mind and choose your battles carefully! It might look like you won, but in the long run, you’ll find the deadly wounds upon yourself."

Am raspuns anonimului si-am crezut c-o sa-mi treaca. Nu mi-a trecut.
A fost o vreme cand eram foarte convinsa de teoria asta: daca iti intemeiezi fericirea pe nefericirea altora, n-o sa dureze. Ba chiar m-am supus ei cu religiozitate: cand mi-a sangerat sufletul mai tare, am intors si celalalt obraz. Si-am luat o palma...de nu m-am vazut. Si sufletul nu s-a vindecat, si lacrimile au continuat sa curga mult timp. Prea mult.

Si n-as putea spune ca cei care au calcat in picioare sufletul meu s-au simtit rau. Sau ca le-a dat soarta mai mult decat au putut duce. Ori ca pe mine m-a tinut viata in puf si-n desfatari pentru renuntarea mea.

Pana la urma, e greu (daca nu imposibil) sa treci prin viata fara sa faci pe nimeni sa sufere. Cum bine spune vorba aia englezeasca: "one man's smile is another man's sorrow".
Prea rar se intalnesc in viata parteneri liberi, care sa nu lase-n urma un suflet trist. Intotdeauna job-ul pe care-l ravnesti, mai e vanat de alti jde candidati. Promovarea pentru care-ai desfacut o sticla de sampanie, poti fi sigur c-a umplut de invidie tot biroul de posibili "merituosi" ignorati. E foarte posibil ca unul din ei sa fi muncit mai mult si mai bine.

Deci, as intreba, unde se termina "ce ti se cuvine" si unde-ncepe "ceea ce nu meriti". Viata nu-i dreapta, desi am pierdut mult timp asteptand putina clementa pentru obrazul intors de bunavoie la palmuiala.

Spuneam acum ceva timp ca am preferat sa raman in amintirea unora si altora (c-au fost prieteni, c-au fost iubiti, c-au fost colegi ori sefi) ca o "doamna".
Dar am crescut. Si-am realizat ca viata e o cursa destul de scurta intre doua puncte fixe: nasterea si moartea. Cu ce umpli timpul dintre reperele astea, te priveste personal. Si-am ajuns sa ma intreb daca atitudinea presupus "demna", n-a fost, de fapt, lasitate pura. Nu sunt sigura care-i raspunsul la intrebarea asta, dar stiu bine ca eu, una, n-o sa mai intorc niciodata si celalalt obraz.