Gânduri

vineri, februarie 23, 2007

It's a million to one chance...it might just work!

Imi plac provocarile. Lucrurile care nu-s la indemana tuturor. Nu stiu daca tine de orgoliu sau de dorinta de a-mi demonstra o data-n plus ceea ce cu totii credem in adancul sufletului: ca suntem altfel decat cei din jur. Ca picatura de divinitate din noi e alta pentru fiecare.

Sunt o fire emotiva, ma framant mult, am abilitati tehnice deosebite (despic firul in 444444...), dar atunci cand aud: "Nooo, nu se poate" , "N-ai cum sa faci aia sau ailalta", "E prea tarziu", atunci cand ceasul ticaie spre un termen strans, atunci cand multi au abandonat lupta, nu ma pierd. Dimpotriva.

Cred sincer ca norocul e de partea celor curajosi, ca e usor sa te resemnezi si infinit mai greu sa rastorni o lume si s-o construiesti pe-a ta. Si tocmai de-aia e frumos. Fiindca riscul in viata se poate doar aproxima si niciodata prevedea cu exactitate, fiindca nu stii ce-o sa aduca ziua de maine si fiindca intr-o clipa, dupa cum au cazut zarurile, poti sa pierzi sau sa castigi toata miza de pe masa de joc a vietii.

Nu vreau luna de pe cer. Nici macar o stea. Nu cred ca mi se cuvine totul. Prea putini primesc de la viata totul pe tava, doar sa intinda mana si sa ia. Pentru cele mai multe lucruri trebuie sa lupti si sa crezi in sansa ta.

Cand ma trezesc ca visez prea mult, prea sus, prea arzator, ca-i putin probabil (desi intre "putin probabil" si "imposibil" e o diferenta de....999.999 de posibilitati) sa-mi implinesc plasmuirile mintii, ma gandesc cati artisti, cati presedinti, cati milionari, cati inovatori au crezut in sansa lor de a cuceri publicul, de a conduce popoare, de a stapani imperii financiare, de a inventa...o lume mai functionala. Si cati i-au aratat cu degetul pentru nebunia de a indrazni sa mearga cu mintea, si-apoi cu fapta, dincolo de limitele general acceptate.

Au avut o sansa la un milion. Poate de-asta le-a iesit.

8 Comments:

Blogger elenita said...

Si eu cred in sansa ta, daca e cel putin una la care ma gandesc eu. Cred in curajul, in capacitatea ta de lupta cu unele mici sau mari nedreptati ale fiecarei zile. Si, mai mult decat altii, ai tu un ingredient anume care te va duce pas cu pas la acel succe pe care il visezi, si in care eu cred - Cred in SUFLETUL TAU!

1:15 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Aud si eu ticaitul de "prea tarziu" poate prea des in ultima vreme...si mi-e dor de visele mele si le vreau inapoi...cand poate mai indicat ar fi sa adun cioburile, sa imi sterg lacrimile si sa construiesc alte vise...sa mai stiu sa ma bucur de lucrurile pe care le am si pe care altii le doresc doar...si sa nu mai blestem steaua nenorocoasa sub care, chipurile, m-am nascut...Sa imi amintesc ca am luptat cand nu mai aveam pentru ce, ca am schimbat ceea ce parea definitiv, ca am indraznit sa sper inconstient ca tot ceea ce trebuie sa fac e sa...am rabdare...Si...daca timpul meu da semne de nerabdare, as vrea sa pot sa ii zambesc sfidator si sa ii spun ca nu mai sunt nici eu cea care am fost si ca mai pot sa mai lupt inca o data. De data asta, pana la capat. Asa, ca sa fiu sigura de victorie.
Obstacolele exista numai in mintea nostra. Si cel mai mare dintre toate si cel mai greu de trecut...suntem noi insine. Succes!
Anda

1:58 p.m.  
Blogger Paula said...

Si cine are dretul sa-ti zica cit ti se cuvine sau nu? E dreptul tau sa iei CIT iti trebuie si sa lupti pentru ceea ce vrei. Bravo tie ca ai curaj, ca ai entuziasm, ca ai minte , ca ai suflet.

11:14 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Where there's a will, there's a way... And will is something you are not in lack of... You should take what life offers you, and ask her for something more, pay her back whenever you feel you must and always remember the ones holding you in the palms of their hands...

PS: I'm back, still wanting kids

11:19 p.m.  
Anonymous Anonim said...

as long as your desires don't hurt other people, don't bring grief and sorrow, go for it. But if your endeavors leave a trail of sufferance, keep in mind that you’ll hurt a thousand times more than the ones you tramped on. because what you got you don’t truly deserve and faith will punish you with a thousand tears and a broken heart that will never mend. Keep this in mind and choose your battles carefully! It might look like you won, but in the long run, you’ll find the deadly wounds upon yourself.

1:21 p.m.  
Blogger musette said...

My dear Last Anonymous (sorry, but there's no other way to make the difference between you...), I have thought about this many times. So many times, that usually I never start a battle. And it's always me crying not thousands, but millions tears (and my heart never mends,but stays chopped to pieces). I guess life is a battle anyway. And someone always gets hurt, no matter how hard we try to avoid it. I just hope it's not going to be me every time.

1:45 p.m.  
Anonymous trecator said...

Google for:
affective forecasting errors

;)

5:27 a.m.  
Blogger musette said...

Multumesc, trecatorule, pentru sugestie. Am urmat-o. Am citit niste lucruri care par foarte destepte asa, nedigerate. Da' cum suntem fiinte vertebrate, am "cujetat" un pic la ce-am citit. Ei bine, superficialitate tipic americana. Eu una, n-o sa ma resemnez NICIODATA spunandu-mi ca, orice as alege, tot voi regreta la un moment dat! Sau, the other way around: oricum ne adaptam la toate cate ni se intampla! Din fericire, viata e muuuult mai....provocatoare!

6:54 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home