Gânduri

miercuri, martie 21, 2007

Snurul

Povesteam prin iarna (aia calendaristica) cum ca printre bagajele cu care-am plecat de la ai mei, se numara si-un obicei drag numit "Plantatia".
Ei bine, nu e singurul. Alaturi de el, in "zestre", mai am unul. La fel de important, la fel de iubit, cu un iz de "ca prin farmec". E vorba de snur. Snurul de Martisor.

Pe 1 martie nu-mi mai pun martisor in piept din copilarie. In schimb, imi leg la incheietura mainii drepte snurul alb-rosu. La noi in familie se spune ca il pui in primul copac pe care-l vezi inflorit (anul asta am facut o mica....abatere, fiindca inflorisera pomii inca de pe 1 martie...), iti pui o dorinta si faci trei noduri.
C-o fi superstitie, c-o fi copilareala, greu de spus. Eu stiu una: ca toate dorintele puse 'la snur" mi s-au implinit. E drept ca n-am cerut niciodata castele, printi, munti de bani sau altele asemenea. Fiindca nici macar nu cred ca m-ar face fericita. M-am limitat la lucruri marunte, omenesti, dar dorite din tot sufletul.

Ieri am legat in pom "new entry-ul" de anul asta, in acelasi loc in care l-am innodat pe cel de anul trecut:... asta dupa ce in week-end, am descoperit ca nu sunt singura "dependenta" de snur:
...suntem mai multi!

2 Comments:

Blogger elenita said...

Este prima oara cand aud de asa ceva, n-am agatat in viata mea snurul de martisor intr-un copac, de fapt, acum imi dau seama, anul acesta nici n-am purtat martisor si acum parca imi pare rau...
Promit ca la anul ma revansez si eu...si nu numai ca o sa port, o sa-l agat si in vreun copac inflorit...

3:56 p.m.  
Blogger Catalina said...

Aha, am vazut pe strada pe care lucrez, prin curtile oamenilor, snuruletel legate de ramurile pomilor. Dar de ce?
Nici eu n-am purtat martisor anul acesta :(

12:48 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home