Amintiri...inspirate

Am un nas "periculos". Din punctul asta de vedere, sunt "soacra" inca de pe acum. Nu ma refer aici la intuitie, ci chiar la...adulmecat. Simt cea mai anemica unda de parfum si cel mai indepartat iz de "ceva bun" (mare ghinion, caci sunt si-o pofticioasa fara pereche).

Nici nu stiu daca-i un dar sau o intamplare mai putin fericita (parca as vrea sa pot ignora, la o adica, un miros de parfum strain pe hainele celui drag....).
Dar pana una-alta, ma bucur de asta ca de-un privilegiu: privilegiul de a inspira adanc...amintiri. E de ajuns un pic de "miros de ceva" ca sa re-traiesc senzatii, sa revad chipuri or sa simt emotii din trecut.
Mirosul de....
-lemn imi aminteste de casuta de la munte;
-cocos ma face sa vad cu ochii mintii Dacia in care am invatat sa conduc (si care-avea un odorizant cu aroma de...);
-copac inflorit mi-aduce in suflet primavara;
-parfum Magie Noire ma face s-o simt aproape pe mama;
-cacao cu lapte inseamna imaginea duminicilor din copilarie, cand mancam in pat, cu ochii la televizor
-glicerina (s-o mai gasi?) mi-aduce aminte de mainile bunicii;
-zapada mi-aduce-n suflet dor de vacantele la schi din copilarie;
-porumb fiert mi-aminteste de verile la tara;
-chiftelute ma duce cu gandul la blocul bunicilor (la sfarsit de saptamana);
-magazin de mobila inseamna "acasa" (la cat de tare miroase a nou la mine acum...)

Am ales doar un "snop" din amintirile mele parfumate.
Mai sunt cu duiumul. Stau cuminti prin colturile mintii si prin suflet, asteapta o...inspiratie mai adanca si ies la lumina. De cele mai multe ori, ma bucur de revedere!